Sfinti
Sfântul Nil Athonitul
Acest Sfânt Nil s-a născut la Morea. Fiind ieromonah, a mers împreună cu unchiul lui la Sfântul Munte Athos şi acolo s-a nevoit până la capătul zilelor lui ca zăvorât la un loc muntos şi pustiu ce se numea „Pietrele Sfinte”. Săvârşindu-se el către Domnul, din sfintele lui moaşte a izvorât şuvoi de mir, care curgea din vârful acelui munte şi se vărsa în mare. Acesta minune nemaivăzută a adus la acel loc oameni greu bolnavi de pretutindeni. Mulţimea lor atât de mult a tulburat liniştea unuia dintre ucenicii Sfântului Nil, încât, rugându-se acesta Sfântului, mirul a încetat pe dată să mai curgă. Sfântul Nil Izvorâtorul de Mir a fost unul dintre marii asceţi ai lumii, asemenea marilor sfinţi pustnici şi făcători de minuni din primele veacuri creştine. El s-a săvârşit către Domnul în veacul al şaptesprezecelea.
Cuviosul Părintele nostru Nil a vieţuit în Sfântul Munte al Athonului. La anul 1813 au început jefuirile tâlhăreşti în Sfântul Munte. Această urgie, văzând-o mai înainte Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi purtând grijă pentru călugării cei din Sfântul Munte al Athonului, a trimis pe robul său, Preacuviosul Părintele nostru Nil, Izvorâtorul de mir, care s-a arătat în multe feluri unui monah pe nume Teofan, pe care l-a vindecat de două patimi cumplite.
Acest Teofan a venit în Sfântul Munte pe la anul 1805 şi a rămas în Schitul Kavsocalivia unde a fost făcut rasofor. De aici s-a dus la Mănăstirea Rusikon, iar de acolo l-au trimis la metoc. Aici i-au venit ispite sufleteşti şi trupeşti şi, negăsind tămăduire aici, s-a dus în Capadocia, unde a fost tămăduit de la un cucernic preot. Acolo a căzut în alte ispite; de aceea a venit iarăşi în Sfântul Munte.
Neputând să vieţuiască nici cu stareţ sau nici cu altcineva, pentru că nu-l primea, se afla în mare nedumerire. Într-una din zile s-a dus să adune sulfină în apropierea schitului Kavsokalivia şi acolo era o colibă veche unde a văzut un bătrân necunoscut (acesta era Sfântul Nil). Şi închinându-se, au vorbit împreună. Intrând în colibă, Teofan privea cu uimire, iar bătrânul i-a zis: „Ce te uiţi? De voieşti să vieţuieşti aici, eu voi purta grijă de cele de nevoie”. Şi Sfântul a ieşit afară făcându-se nevăzut, iar Teofan a căutat să-l afle, dar nu l-a găsit, ci a simţit numai o bucurie în inima lui şi a vrut ca să rămână acolo, aducând cu osteneală cele spre hrană de la schit.
Părinţii de la Kavsocalivia şi de la Chilia „Întâmpinării Domnului” ştiau din auzite că în peşteră se află Moaştele Sfântului, dar nu îndrăzneau să le caute fiindcă se spunea că doi călugări s-au dus să sape ca să afle Moaştele Sfântului şi săpând, a căzut o piatră de sus şi a sfărâmat piciorul unuia. Celălalt a alergat la mănăstire ca să aducă ceva şl să-l ridice. Sfântul s-a arătat fratelui celui rănit în chipul unui călugăr străin şi l-a întrebat ce a pătimit; iar el i-a spus pricina.
Sfântul, apucând piciorul lui l-a tămăduit şi i-a zis: „Altă dată nici tu şi nici altcineva să nu vină aici să sape; apoi s-a făcut nevăzut. Iar cel tămăduit cu bucurie s-a dus şi s-a întâlnit cu tovarăşul lui ce se întorcea cu pătura şi i-a spus lui toate. De atunci nimeni nu mai îndrăznea să caute Moaştele Sfântului Nil.
După vindecarea lui Teofan şi porunca Sfântului ca să deschidă poteca pentru a putea merge cei ce aveau evlavie, pentru sănătatea sufletească şi cea trupească, unii dintre fraţi, auzind despre minunile Sfântului, au luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Marea Lavra şi au început să sape temelia unei biserici ca să o zidească. Acolo au găsit preaslăvitele Moaşte ale Sfântului în anul 1815, la 7 mai, şi au dat de ştire Marii Lavre. Apoi au venit doi părinţi, care au luat Sfintele Moaşte şi le-au dus la mănăstire. Dar falca Sfântului, au lăsat-o la chilie, fiindcă s-a nevoit acolo, iar părintelui Teofan i-au dat o bucată mică din glezne.
Profetia despre sfarsitul lumii
Sfântul Nil Athonitul a trăit în binecuvântatul pământ al Maicii Domnului, pe Muntele Sfânt al Athonului şi este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 7 mai al fiecărui an.
„Începând cu anul 1900, până la mijlocul veacului douăzeci, oamenii şi lumea întreagă vor ajunge să fie de nerecunoscut. Când se va apropia timpul venirii lui Antihrist, minţile oamenilor se vor întuneca, din pricina patimilor trupeşti. Răutatea şi înşelăciunea vor creşte tot mai mult.
Lumea se va schimba şi oamenii se vor schimba. Bărbaţii nu se vor mai deosebi de femei, din pricina neruşinării îmbrăcăminţii şi a felului cum îşi vor purta părul. Oamenii se vor sălbătici, ajungând ca fiarele, din pricina ispitelor şi înşelăciunilor Antihristului.
Părinţii şi bătrânii nu vor mai fi cinstiţi. Iubirea dintre oameni se va stinge. Păstorii creştini, adică episcopii şi preoţii se vor umple de slava deşartă (afară doar de câţiva dintre ei), nemaiputând deosebi cele de-a dreapta de cele de-a stânga. Toate obiceiurile cele vechi ale creştinilor şi ale Bisericii vor fi schimbate. Curăţia nu se va mai găsi între oameni, iar desfrânarea va domni peste tot.
Minciuna şi lăcomia se vor lăţi peste tot. Vai celor ce vor aduna bogăţii peste bogăţii! Desfrânarea, adulterul, sodomia, hoţia şi uciderile vor domni în acele timpuri. Din pricina înmulţirii fărădelegii, oamenii vor fi lipsiţi de orice mustrare de conştiinţă şi de harul Duhului Sfânt, pe care l-au primit la Botez.
Bisericile vor fi lipsite de păstori evlavioşi. Şi vai creştinilor care vor rămâne în lume, în acele timpuri! Şi vai celor ce vor fi lipsiţi de credinţă, căci nu vor mai vedea lumina cunoştinţei la nimeni! Creştinii adevăraţi vor fugi atunci în locuri sfinţite, unde se vor adăposti, ca să-şi găsească liniştea şi să se îngrijească de suflet. Căci în lume vor avea doar greutăţi şi piedici.
Toate aceste lucruri se vor întâmpla, pentru că atunci Antihristul va domni peste toată lumea. Acela va lucra semne şi minuni şi va înzestra cu înţelepciune pe nenorociţii oameni, aşa încât vor născoci căi de a vorbi unul cu altul, dintr-o parte a pământului într-alta. Vor zbura ca păsările prin aer şi vor străbate adâncul mării, asemenea peştilor.
Oamenii ce vor trăi având de toate, vor fi nişte nenorociţi, căci nu vor cunoaşte că toate acestea sunt înşelăciuni ale Antihristului. Iar Antihristul îi va face să creadă, prin născocirile sale, că Dumnezeu cel în Treime nu există.
Atunci preabunul Dumnezeu, văzând ticăloşirea lumii, va scurta acele zile pentru cei aleşi,[1] căci Antihristul va încerca să ducă în rătăcire şi pe cei aleşi.[2] Apoi se va arăta deodată sabia cea cu două tăişuri,[3] şi va tăia pe înşelător şi pe cei care i-au urmat lui.”[4]
--
Mucenicii ucişi de catolici la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos (13 mai) --
Maxim Cavsocalivitul (13 ianuarie) --
Siluan Athonitul --
Sfântul Nil Athonitul --
Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul --
Cuviosul Nou Mucenic Ignatie Athonitul --
Cuviosul Gherontie Athonitul --
Sfântul Cuvios Petru Atonitul --
Sfântul Mucenic Cosma Protosul